Fizician, profesor universitar, creatorul şcolii ungare de fizică teoretică, academician.
S-a născut în Timişoara. Studiile şi le-a început la şcoala reală a oraşului, obţine diploma de bacalaureat fiind îndrumat de profesori deosebiţi. În continuare se îndreaptă spre Universitatea din Budapesta, se înscrie la facultatea de matematică-fizică. Fizica experimentală o studiază cu Lóránd Eötvös, pe care îl consideră mentor şi susţine că datorită lui a avut plăcerea de a pătrunde în adâncurile ştiinţifice. Cu disciplina de fizică teoretică nu a mai avut un asemenea noroc.
Îşi începe cariera didactică la un liceu din provincie, după care, între anii 1919-1945 predă la Liceul Kölcsey Ferenc din capitala Ungariei. Aici îi are colegi pe doi mari personalităţi ai literaturii maghiare: Babits Mihály si Kuntz Aladár. Pe lângă munca de profesor de liceu, în timpul liber studiază: recuperează tot ce nu i s-a predat în timpul cursurilor universitare din domeniul fizicii teoretice. Va cunoaşte teoria Maxwell a câmpului electromagnetic, iar cu aceasta i se deschid noi orizonturi în gândirea ştiinţifică creatoare. Profesorul autoperfecţionist obţine rezultate parţiale însemnate prin aplicarea ecuaţiilor Maxwell, reuşind să aducă îmbunătăţiri teoriei vestitului Kirchhoff referitoare la reflexia luminii. Alte lucrări ale sale au constituit surprize serioase chiar pentru fizicieni care au descoperit importante corelaţii ştiinţifice, fiind distinşi pentru rezultatele lor cu premii Nobel dar, la rândul lor, ani la rând nu au reuşit să se edifice privind anumite detalii. Un asemenea detaliu a fost studiul câmpului electromagnetic creat de particule şi sarcina lor, în materiale izolatoare. Novobátzky, cu aceste rezultatele, aduce un aport la dezvoltarea mecanicii cuantice.
După 1945, Novobátzky devine conducătorul Institutului de Fizică Teoretică a Universităţii din Budapesta, aici va lucra până la sfârşitul vieţii sale. Este recunoscut ca un teoretician cu un aport însemnat privind elaborarea teoriilor generale ale fizicii, fiind totodată, un modernizator al predării fizicii în facultate, creează o nouă şcoală de fizică. De numele lui se leagă organizarea predării moderne, la nivel mondial, a fizicii teoretice. Din studenţii lui a creat un colectiv de profesori-cercetători excelent; a fondat o şcoală de teoria fizicii. Este membru al Societăţii Fizice Eötvös Lóránd (ELFT), şi drept recunoaştere a activităţii sale de cercetare Societatea l-a ales preşedinte onorific etern. În 1947 devine membru corespondent al Academiei Ungare de Ştiinţe, iar în 1949 membru titular. Între anii 1949 şi 1958 este membru în prezidiul Academiei, iar între anii 1958-1967 are funcţia de vicepreşedinte al acesteia.
Activitatea sa poate fi rezumată astfel: în centrul preocupărilor sale au stat teoria relativităţii si teoria câmpului electromagnetic. Studiile sale au vizat teoria spaţiului, geometria non-euclidiană proiectivă, mai târziu a elaborat o teorie geometrică, care face posibilă interpretarea geometrică a electromagnetismului prin introducerea transformării vectoriale non-lineare. Trebuie să ne referim pe scurt şi metoda de cercetare a lui Novobátzky: era convins că adevărurile fundamentale ale naturii se manifestă într-o formă simplă. Aşa se explică faptul că nu i-au plăcut demonstraţiile complicate. Metoda de cercetare îndrăgită de el a fost aplicarea
principiilor variaţionale. Datorită puterii euristice a acestor principii, le-a considerat pe acestea ca fiind modul cel mai general de definire a legilor naturii.
A murit la Budapesta, la 20 decembrie 1967. Amintirea sa este păstrată de Societatea de Fizică Eötvös Lóránd prin premiul ce-i poartă numele.
