Mineralog, chimist, redactor de reviste de specialitate, cavaler, consilier de Curte, membru al Royal Society şi ale altor societăţi ştiinţifice din străinătate.

Born Ignác (în textele germane Ignaz von Born) s-a afirmat un om de ştiinţă eminent al timpului său. În calitatea sa de reprezentant al oficiului de minerit cercetează, printre primii pe meleagurile noastre, mineritul, mineralogia şi metalurgia. Deşi marea parte a vieţii şi-a petrecut-o la Viena, respectiv la Praga, fiind drag celor de la curtea vieneză, nu şi-a negat originea. Cu ocazia unei vizite, i-a mărturisit musafirului său, scriitorului Ferenc Kazinczy: „Ştii că şi eu sunt maghiar? Sunt ardelean, din Károlyfehérvár (Gyulafehérvár – Alba Iulia).” Mai târziu, Kazinczy îl descrie în cartea sa, Pályám emlékezete (Memoria carierei mele), ca fiind un chimist subţirel, gălbejit. Acest om firav şi bolnăvicios a colindat aproape toată Europa.

Locul naşterii cavalerului şi consilierului Born Ignác este un subiect controversat şi în prezent. Conform citatului de mai sus, acesta s-ar fi născut la Alba Iulia, însă cercetările efectuate în registrele din arhiva episcopiei nu au dat nici un rezultat. În lucrarea sa Magyar írók élete és munkái (Viaţa şi opera scriitorilor maghiari, Budapesta, 1891) József Szinnyei, dar şi alte surse istorice din Cehia, numesc localitatea Kapnikbánya (Cavnic) ca fiind locul său de naştere. După absolvirea şcolii din Sibiu, în 1755, îşi continuă studiile la Viena, iar mai târziu, în 1760, studiază dreptul la Praga. În perioada următoare călătoreşte prin Germania, Olanda, Franţa şi Spania pentru a-şi spori cunoştinţele în domeniul ştiinţelor naturale şi al mineritului. La întoarcerea în Praga studiază domeniile amintite.

În 1769 este numit consilier pentru minerit la Selmecbánya. Aici tânărul om de ştiinţă face cunoştiinţă cu profesorii Academiei de Minerit, fondată cam în aceeaşi perioadă, şi începe o colaborare intensă cu aceştia. În această perioadă dispune deja de o bibliotecă bogată, posedă cunoştinţe vaste în domeniu şi are o colecţie de minereuri, res-pectiv poartă o corespondenţă regulată cu renumiţi oameni de ştiinţă ai vremii.

Din 1770, ca reprezentant al monetăriei şi oficiului de minerit din Praga, vizitează zonele de minerit din Felvidék (partea de sud a Slovaciei), Transilvania şi Banat, studiază condiţiile de minerit şi din domeniul metalurgic, respectiv minereurile specifice în aceste zone. Cele constatate le concluzionează în 28 de scrisori, publicate în 1774 de J.J. Faber în cartea intitulată: Borns Briefe über Mineralogische Gegenstande auf seiner Reise durch das Temeswarer Banat, Sieben Bürgen, Ober und Nieder Ungarn. Deoarece Curtea, printr-un ordin emis în 1772, a interzis publicarea datelor din domeniul mine-ritului, Born se vede nevoit să păcălească sistemul şi îşi publică lucrarea în afara graniţelor, sub forma unor scrisori primite din Suedia, în 1770. Cartea, de o importanţă deosebită, este tradusă în engleză (1777), italiană (1778) şi franceză (1780) devenind astfel manualul de referinţă pentru metalurgia şi mineralogia din Banat.

În 1776 Maria Terezia îl invită la Viena pentru a organiza şi descrie colecţia Muzeului Imperial de Ştiinţe Naturale. Este numit consilier de Curte în 1779. Totuşi, nu această numire îi va aduce renume mondial, ci elaborarea unui proces metalurgic inovator: extragerea aurului şi

argintului prin amalgamare. Prin acest proces se extrage metalul preţios din minereu cu ajutorul mercurului, un procedeu mult mai economic în comparaţie cu cele de atunci. Primele probe tehnologice la scară semiindustrială sunt realizate la Szklenófürdő (astăzi Sklené Teplice, în Slovacia), lângă localitatea Selmecbánya (Banská Štiavnica), cu ajutorul profesorului Antal Rupprecht.

În septembrie 1786 se adună 27 de specialişti din 8 ţări, pentru a participa la prezentarea internaţională a procedeului de amalgamare. Această întrunire este considerată a fi primul congres internaţional în domeniul ştiinţelor tehnice (minerit, metalurgie) din lume. La propunerea lui Born, participanţii fondează Societatea de Minerit (Societät der Bergbaukunde), prima societate ştiinţifică internaţională din lume. Se formula pentru prima dată ideea unei alianţe internaţionale în industria grea, în vederea promovării progresului, a culturii şi a bunăstării. Nu din întâmplare a fost considerat de mulţi un alchimist, deşi a criticat vehement greşelile alchimiei de fiecare dată.

Este recunoscut încă din timpul vieţii. Este membru al Royal Society din Londra, al societăţilor ştiinţifice din Göttingen, Toulouse, Stockholm, Upssala, Padua, Sienna şi Sanktpetersburg. Minereul bornit (Cu5FeSu4) îi poartă numele, deoarece el a definit acest minereu, când lucra la colecţia de minereuri a curţii imperiale. Este redactorul publicaţiei Physikalische Arbeiten der einträchtigen Freunde in Wien (1783-84), care conţine numeroase articole despre mediul natural al Ungariei. Articolele sale din domeniul ştiinţelor naturale apar cu predilecţie în publicaţia Abhandlungen einer Privatgesellschaft in Böhmen (1775-84) fondată de el însuşi, şi în culegerile Crell. Chemischen Annalen (1790-91).

Mozart se inspiră din personalitatea lui la crearea personajului Sarastro din opera Flautul fermecat. A fost un naturalist cu o gândire practică, complexă şi luminată, un pionier în cercetarea şi studiul mineralogiei şi metalurgiei din Banat. Deşi a locuit o perioadă scurtă în oraşul miasmelor, Timişoara, cu atât mai mult timp a petrecut în oraşele miniere şi localităţile din munţii Banatului.