Moşier, jurist, comite de Timiş.
Deschán (II) Achill (1848-1939), menţionat în documente germane cu numele complet de Achill Deschan Edler von Hannsen-Hansen, a fost înalt funcţionar maghiar, iniţiator de acţiuni sociale caritabile, dar şi pianist apreciat. Iniţial se pregătea pentru o carieră muzicalăşi dorea să urmeze conservatorul din Leipzig. Însă comitele de Timiş, László Roth, a intervenit şi l-a determinat să opteze pentru o carieră în slujba comitatului, alegere ce avea să rămână definitivă.
Tatăl, Deschán (I) Achill (1819-1872), moşier în comitatul Timiş, a fost comisar guvernamental de Caraş în anii 1848-1849. A fost căsătorit de două ori, cele două soţii dăruindu-i 10 copii. Mama lui Deschán (II) Achill a fost Osztoits Katalin (1823-1851). Dintre cei 10 fraţi ai lui Deschán (II) Achill, persoană publică a mai devenit Géza (1840-1885) prim-jude, deputat. Străbunicul, Johann Anton de Jean de Hannsen (1686-1760), a ajuns în Timiş în 1716 în calitate de căpitan al regimentului de cuirasaţi de Flandra. În 1740 a ridicat, în actuala Piaţă a Unirii, statuia Sfânta Treime, a doua ca vechime în Timişoara dintre cele existente azi, în memoria celor răpuşi de epidemia de ciumă ce bântuise cu un an înainte. Pentru serviciile sale, a fost înnobilat de către împăratul Carol în 1728, ca mai târziu, în 1744, să primească din partea împărătesei Maria Tereza titlul de nobil maghiar. Johann Anton este cel care a construit, în 1735, în centrul Timişoarei palatul Deschan, transformat în 1802 de către fiul său Josef în cel mai frumos palat, atunci, în stil clasicist, restaurat în 2008 şi cunoscut timişorenilor cu denumirea de „Bazar”. Josef Deschan de Hannsen (1745-1826) având titulatura de consilier de Curte, ca administrator erarial de Timiş răspunde de colonizarea satului Dejan, între anii 1790-1810, pe vatra vechii localităţi Radovanz. Printr-o altă colonizare, cu populaţie adusă de pe moşiile sale personale, ia naştere satul Urseni. În 1800 cumpără o mare parte a satului Bucovăţ, lângă Remetea Mare, unde şi-a construit palatul. În timpul războaielor napoleoniene, a susţinut interesele austriece atât din punct de vedere financiar, cât şi organizatoric.
Achill (II) s-a născut în localitatea Bucovăţ. Studiile gimnaziale le termină la piarişti, la Szeged între anii 1858-1866. Urmează studii de drept la Kassa (astăzi – Košice, Slovacia), Pécs şi Pozsony (Bratislava de astăzi). Îşi începe cariera de funcţionar în 1874 ca secretar al comitelui Ormós Zsigmond. În acelaşi an 1874, este numit al treilea notar, în 1875 al doilea notar, iar la sfârşitul anului 1875 prim-notar al comitatului, iar în 1877 devine preşedintele sedriei orfanale. În activitatea sa, în cei 12 ani de preşedinte a făcut tot posibilul să scoată comitatul Timiş din starea precară în care era, rezultatul fiind unul pozitiv. Succesul îi aduce renume şi recunoaştere, Deschán (II) Achill fiind ales comite în 1888.
Întrucât este un om organizat şi consecvent, obţine succese în reorganizarea administraţiei comitatului Timiş. În 1891 are loc la Timişoara expoziţia de agriculturăşi industrie din Ungaria de Sud. Cu acest prilej, în calitate de preşedinte al comisiei de organizare, este cel care îl călăuzeşte pe regele Francisc Iosif, respectiv îl întâmpină cu un discurs strălucit pe Baross Gábor – ministrul comerţului. După acest eveniment, numele lui devine cunoscut în
toatăţara. Este distins cu ordinul Crucea de Fier clasa a III-a. În 1897 cere pensionarea. Comitatul îi acordă o pensie anuală de 1200 de forinţi.
Participă la numeroase activităţi publice: din 1892 este preşedinte al Délmagyarországi Természettudományi Társulat (Asociaţia de Ştiinţe Naturale din Ungaria de Sud). Este director, iar după decesul lui Ormós Zsigmond, din 1892, preşedinte al Délmagyarországi Történelmi és Régészeti Társulat (Asociaţia de Istorie şi Arheologie din Ungaria de Sud). Este iniţiatorul şi primul preşedinte al Temesvári Magyar Dal- és Zeneegyesület (Asociaţia Maghiară de Cântări şi Muzică), este preşedintele Temesvári Csónakázási Egylet (Asociaţia Regata din Timşoara), membru în conducerea unor structuri precum Temes Vármegyei és Temesvár városi Vöröskereszt-egylet (Asociaţia de Cruce Roşie a comitatului Timişşi a oraşului Timişoara); Kárpát-Egyesület Aldunai-osztálya (Secţia Dunăreană a Asociaţiei Carpatina) şi Délvidéki Kárpát-Egyesület (Asociaţia Carpatina a Ungariei de Sud), respectiv – membru în Comisia pentru creşterea cailor. Îl sprijină pe sculptorul Orgonás András (1909-1979), născut în America.
