Ziarist, redactor, istoric local, traducător.
Unul dintre cei mai de seamă, cel mai des citat istoric local s-a născut în cartierul Iosefin al Timişoarei. Şi-a urmat studiile în oraşul natal, la Liceul catolic, absolvind în 1915, apoi este student la filozofie la Universitatea clujeană. Îşi întrerupe studiile superioare şi devine ziarist în Timişoara. Este unul dintre iniţiatorii şi colaboratorii revistei Temesvári Újság şi ziarul asociat Die Zeit – ulterior: Der Morgen – publicaţii urmaşe ale ziarului creştin-socialist Délmagyarország. Chiar dacă are 7400 de abonaţi, în vara lui 1920, dieceza de Cenad vinde revista.
Obţine aprobare, de la Bucureşti, pentru lansarea unui nou cotidian, Bánsági Hírlap, dar autorităţile locale interzic apariţia acestuia. În anii 1921-22 este proprietarul şi redactorul săptămânalului de duminică A Hét. Între anii 1921-1924 este redactorul revistei editată de Societatea Misionare Sociale Ifjúság, iar din 1933 redactorul săptămânalului Katolikus Munkáslap. Între timp lucrează în redacţiile unor publicaţii maghiare şi germane – Schwabische Volkpresse, Bánáti Hírlap, Temesvári Hírlap –, şi este corespondentul din Banat a mai multor ziare ardelene. În anii 1920-30 este redactorul şi reporterul ziarului Temesvarer Zeitung apoi colaboratorul timişorean al revistei orădene, Erdélyi Lapok.
Scrie un număr mare de articole ample de istorie locală, reportaje şi studii pe care le publică în ziarele, revistele, anuarele, calendarele apărute între cele două războaie mondiale, în limbile maghiară şi germană.
La începutul anilor 1930 este membru ale Societăţii Pázmány Péter si a Academiei Catolice din Ardeal. Se detaşează clar de ideologia şi programele pangermane, mai apoi de propaganda hitleristă care a câştigat teren şi avea mulţi adepţi şi în Banat. Articolele, cărţile scrise în limba germană şi le semnează în mod constant cu prenumele dat de părinţi şi înregistrat oficial în registrul stării civile.
După dispariţia, în 1939, a ziarului Temesvarer Zeitung condus de Antal Lovas, mai apoi de Miklós Lovas, în anii celui de-al doilea război mondial este funcţionar al organizaţiei bănăţene a Comunităţii Populare Maghiare. Conduce, inventariază, aranjează şi înregistrează fondul bibliotecii Casei Maghiare, inventarul fiind ulterior tipărit. Publică articolele şi studii în revista teoretică Magyar Kisebbség, în ziarul Déli Hirlap, respectiv în almanahul Bánsági Magyar Népnaptár, asumându-şi responsabilităţi de redactor la apariţia celui din urmă.
Din cauza rolului de intelectual de vază din sud-vestul Transilvaniei, în anul 1944 este dus în lagărul de la Târgu-Jiu unde, ca deţinut al barăcii cu numărul 44, colaborează la apariţia ziarului Rab-Szocialista, confecţionat într-un singur exemplar. Scrierile îi sunt publicate şi de alte ziare apărute în tabăra de concentrare. După eliberare se întoarce la Timişoara, unde între anii 1944-1949 publică reportaje, articole politice şi de istorie locală în nou apărutul Temasvarer Zeitung.
Cercetător erudit al trecutului Timişoarei, doreşte să facă publice informaţiile şi fenomenele descoperite şi analizate, optând pentru o formă de prezentare interesantă, plină de
viaţă, are un stil viu, colorat care te atrage. Nu publică analize sau studii seci, noiane de date, ci „reportaje de istorie locală” pline cu amănunte, elemente senzaţionale.
Volumele sale: Karl May: Feltámadás (traducere din germană, 1922); Die 150- jährige Temesvar-Josefstädter Pfarre (1925); Die letze Belagerung Temesvars (1929); Unser Alt- Temesvár (1937); A Temeschburg név a történelem tükrében (1941); Régi idők, régi emberek (1941).
Moare la Timişoara în 18 septembrie 1950. Scrierile sale de istorie locală apărute în cărţi, ziare şi reviste sunt un nesecat izvor pentru contemporanii care studiază istoria oraşului Timişoara.
