Jurnalist, editor, proprietar de ziar şi tipografie.
Din îndepărtatul oraş Győr, datorită unei întâmplări oarecare – invitaţie la o cununie – devine colaborator, editor responsabil mai apoi proprietar al ziarului Temesvári Hírlap, unul dintre cele mai semnificative publicaţii maghiare care apăruse în anii premergători primului război mondial şi în perioada interbelică.
Frecventează gimnaziul din Győr şi, după susţinerea bacalaureatului, nu-şi mai continuă studiile ci începe imediat să se ocupe de jurnalistică în calitate de colaborator al ziarului Győri Hírlap. O cunoaşte pe viitoarea sa soţie, Eugenia Fuchs din Jebel, la cununia mai sus menţionată. După cununie soţia se mută la Győr; aici se naşte, în 1901, fiul lor, László, care îşi va urma tatăl la conducerea ziarului Temesvári Hírlap. Soţia şi familia acesteia ar prefera mutarea la Timişoara, care se şi întâmplă în 1902.
În Timişoara, deja în anii 1880 sunt editate două ziare cu titlul Temesvári Hírlap: primul este mai degrabă o foaie umoristică, al doilea un ziar săptămânal ilustrat. Primul număr al acestui ziar care se va înscrie printre cele mai prestigioase publicaţii ale presei maghiare din România apare la 15 noiembrie 1903. În această perioadă la Timişoara mai sunt publicate Temesvarer Zeitung, Südungarische Reform, Neue Temesvarer Zeitung şi Délmagyarországi Közlöny. Acestea sunt considerate ziare „imparţiale,” nu promovează opinia politică. În toamna lui 1902, câţiva intelectualii importanţi din Timişoara, dornici de schimbări, pun bazele Societăţii pe Acţiuni pentru Temesvári Hírlap. Pentru funcţia de editor responsabil reuşesc să-l câştige pe experimentatul ziarist Pál Bíró din Sátoraljaújhely, editorul ziarului Zemplén. Ziarul este inovativ, tineresc şi îndrăzneţ. După scurt timp, se anunţă scoaterea la concurs a postului de editor adjunct; acesta se va ocupa de renumitul jurnalist Mihály Pogány, care în această perioadă este deja colaborator al ziarelor din Viena şi Budapesta, şi care aparţine noii generaţii ai literaturii maghiare. Îi sunt publicate nuvelele în revista Független Magyarország şi numele lui este pomenit alături de cel al lui Sándor Bródy, Endre Ady, Lajos Kassák.
În vara lui 1906 Bíró Pál părăseşte ziarul, iar fondatorii îl numesc pe Mihály Pogány responsabil cu editarea ziarului. Sub conducerea lui Bíró, ziarul este supravegheat de comitetul de editare, ceea ce face imposibilă adevărata muncă jurnalistică, şi tot atunci sunt abordate teme exclusiv politice. Reportajul, articolul colorat, rubrica de ştiri rămân concepte necunoscute. Avându-l pe Mihály Pogány în fruntea ziarului, acesta cunoaşte o altă turnură. Renunţă la comitetul de editare, el este singurul care conduce munca, în conformitate cu propriile principii de jurnalistică modernă. Activitatea editorială a lui Pogány deschide o nouă eră în viaţa ziarului Temesvári Hírlap, acesta devine atrăgător, diversificat şi interesant. Însă condiţiile materiale sunt potrivnice, creditorii continuă să-şi pretindă drepturile, ridică obstacole în calea publicării ziarului, însă energia şi consecvenţa editorului nu au permis ca ziarul menţinut cu multă trudă să eşueze.
Se impune necesitatea unei tipografii proprii, motiv pentru care Mihály Pogány face paşii decisivi: fondează o tipografie. Asociat cu Samu Kastriener şi Károly Neumann, achiziţionează o
rotativăşi, drept urmare, măreşte formatul ziarului urmând modelul ziarelor de mari dimensiuni din vest. Noua serie de maşini va fi adăpostită într-una din cazematele oraşului şi la finele lui 1912 începe să funcţioneze sub numele de „Tipografia Hunyadi.”
Începând cu acest moment, ziarul este pe drumul cel bun. Formatul ziarului este de 10-12 pagini, ediţia de duminică are 16-24 de pagini, numărul editat cu ocazia Crăciunului, Paştelui şi Rusaliilor se întinde la 60-80 de pagini, cu o anexă complexă de literatură. Văzând că ziarul a ajuns pe mâini bune, Societatea editorială (pe Acţiuni) din Timişoara îi vinde ziarul lui Mihály Pogány, care se angajează la plata tuturor datoriilor şi astfel devine proprietarul ziarului, conform normei legale.
Personalităţi de renume ale literaturii maghiare – printre aceştia Ferenc Molnár, Béla Révész, Elek Gozsdu – îşi publică scrierile originale în acest ziar. Apar rubricile permanente, se dezvoltă sursa de ştiri ce asigură procesul de orientare, se deschide o viziune largă asupra întregii lumi. Ziarul părăseşte zona locală, se extinde în toată Transilvania şi în străinătate (în Slovacia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, America, Italia). Pogány este cel care încetăţeneşte reportajul modern în jurnalistica provincială; tot el este cel care introduce scrierile atrăgătoare, pe atunci necunoscute, în provincie. Ziarul se sprijină pe contribuţia abonaţilor şi pe veniturile din reclamă, astfel îşi menţine independenţa materialăşi spirituală.
În rândul scriitorilor s-a putut adesea auzi următoarea părere: dacă Pogány Mihály nu ar fi devenit jurnalist, ar fi ajuns scriitor de renume. Din cauza muncii editoriale aglomerate, îi rămâne însă puţină vreme pentru a se afirma, dar scrie nuvele, drame şi critică, iar ziarele din Budapesta sunt încântate să-i publice scrierile. Participă cu regularitate la întâlnirile şi dezbaterile Societăţii literare Arany János. Sprijină tinerii scriitori (Károly Endre, Mihály Szabolcska). Intrăşi în atracţia sferei politice, pentru un timp este membru al consiliului orăşenesc.
Pogány Mihály părăseşte această lume în mod neaşteptat, din cauza unei aprinderi la plămâni în iarna anului 1924, pe când avea doar 47 de ani.
