Inginer specializat în regularizarea apelor, inspector în construcţii publice, a proiectat şi a realizat sistemul modern de regularizare a apelor din Banat.

S-a născut la Orosháza (comitatul Békés), la 25 februarie 1818, tatăl său fiind medic în localitate. Şcolile le-a urmat la Szeged, Arad şi Timişoara. A studiat filosofia la Universitatea din Pesta. Tot aici obţine, în anul 1839, diploma de inginer. Ca inginer continuă să studieze, în 1841, la Berlin. Începând din anul 1843 lucrează ca inginer pe moşiile baronului Wodianer şi pe cele ale contelui Mihály Eszterházy senior.

Publică articole de specialitate, care îi trezesc interesul contelui István Széchenyi şi tot datorită acestuia va fi angrenat în sfera lucrărilor de regularizare a fluviului Tisa, demarate în 1846. În 1847 devine inginer şef al secţiei Bács de regularizare a cursului Tisei. Pentru că participase la revoluţie, este retrogradat la inginer asistent, îndeletnicindu-se, vreme de 14 luni, la Kassa (azi: Košice, Slovacia), cu construirea drumului ce duce în Galiţia. În 1853 redevine inginer şef şi, cu ocazia primei expoziţii mondiale de la Londra, întreprinde o călătorie de studii prin Germania, Olanda, Franţa şi Anglia. În 1854, preia şi atribuţiile de coordonator al secţiei Szeged (comitatul Csongrád) de regularizare a cursului Tisei. În 1859 şi 1864 călătoreşte în Italia, pentru a se documenta în privinţa irigaţiilor. În anul 1867 studiază, în Olanda, polderele locale (sisteme de evacuare a apelor interioare).

Ministerul Forţelor Armate decisese, la vremea respectivă, secătuirea arterelor de la Titel (azi, Serbia) şi, ceva mai la sud, a zonelor de frontieră din Banatul german. Képessy va primi, în primăvara lui 1866, misiunea de a se ocupa de elaborarea planurilor necesare în acest sens (ceea ce presupunea un concediu pe durata a doi ani). În paralel, conduce şi secţia a VI-a a regularizării cursului Tisei. Îşi finalizează proiectul în 1867, un an mai târziu fiind numit director al uzinelor de apă din zona de graniţă.

Între timp se ocupă, cu succes, de gospodărie. O probă în acest sens o reprezintă obţinerea unui premiu pentru grâu la expoziţia pariziană din anul 1867. În 1869, i se încredinţeazăşi elaborarea proiectelor de regularizare a râurilor Rába şi Rábca. În anul 1870 pleacă din nou în străinătate, în Elveţia şi Germania, pentru a se documenta în materie de irigaţii şi de alte lucrări legate de gospodărirea apelor.

În 1872, contele István Szapáry, comisar guvernamental, îi încredinţează elaborarea planului privind protecţia împotriva inundaţiilor în Banat, care va deveni una dintre creaţiile sale reprezentative. Képessy îşi dă seama că misiunea poate fi îndeplinită în mod corect doar dacă îşi extinde studiile la sfera tuturor apelor din Banat, realizând un plan unitar pentru toate acestea. În calitate de inginer şef, încredinţează unui grup tehnic sarcina de a studia sistemul apelor din Banat, urmând ca, pe baza studiului, să elaboreze un amplu plan de regularizare a apelor. Képessy întocmeşte un plan special referitor la transformarea canalului de navigaţie Bega într-un canal cu ecluze, în zona Timişoara-Tisa, astfel încât debitul de apă necesar pentru navigaţie şi irigaţii să fie asigurat continuu. Ministerul Transporturilor dă aviza favorabil respectivului plan în anul 1872, fiind însuşit şi de către nou-creata societate de regularizare a apelor din valea Timiş-Bega. Képessy

elaborează un plan separat pentru transformarea canalului Bega în canal navigabil între Timişoara şi Tisa. Realizează, totodată, şi proiectele legate de noul stăvilar de la Coştei şi de ecluza de la Topolovăţ. Pe baza acestora, în 1873, vor demara lucrările de amenajare, care vor avea un rol crucial în viaţa Banatului. În 1874, Képessy va fi numit inspector de construcţii publice.

Endre Mokry, renumit specialist în materie de ape, scrie astfel despre Képessy în 1880: „Nu putem să nu ne amintim cu aleasă preţuire de excelenţa acelei realizări inginereşti, care a avut o importanţă covârşitoare pentru Banat, cuprinse în proiectele lui Képessy. Dacă avem în vedere cât de mari au fost greutăţile cu care s-a confruntat şi pe care le-a surmontat în lipsa unor date şi a unor antecedente pe care se putea bizui, cât de mari au fost conflictele de interese, cât de restrânse au fost instrumentele de lucru, şi chiar dacă un asemenea proiect de proporţii are unele scăderi, pentru că nu îşi putea permite luxul să se scufunde în amănunte, trebuie însă să recunoaştem că, în ansamblul proiectului, elementele de legătură ale acestui excepţional sistem acvatic sunt foarte corect abordate şi asamblate; fiecare propunere este elaborată conform unor principii bine gândite din punct de vedere tehnic şi pusă în operă în mod consecvent, având drept rezultat un cât se poate de bogat material, alcătuit sistematic, pe baza căruia Societatea de Gospodărire a Apelor, atunci înfiinţată, îşi putea începe activitatea propriu-zisă. Materialul lui Képessy oferea o bază sigură în orice direcţie pentru proiecte de detaliu şi pentru dezvoltarea pe viitor a unor regularizări corecte.”

Képessy şi-a asumat un rol şi în viaţa publică, în calitate de preşedinte al Casei de Economii din Törökbecse (azi Novi Bečej, Serbia). Lucrările sale mai importante sunt: A Magyar Alföld hydrographiája (Hidrografia Câmpiei Ungare, 1867) şi Javaslat a Bánát közbenső vízhálózatának szabályozásáról (Propunere privind regularizarea apelor din Banatul central, 1873).

Îşi sfârşeşte zilele în anul 1876, la 25 octombrie, în timpul unei inspecţii oficiale efectuate la Timişoara. O placă memorială bilingvă exprimă, la Timişoara, preţuirea pe care i-o poartă posteritatea.