Comandant militar, comite de Timiş, voievod al Transilvaniei, guvernator al Ungariei.
Hunyadi este considerat ca fiind cel mai mare comandant militar al timpului său. Părinţii: Vajk/Voicu şi Morzsinay Erzsébet. Surse istoriografice româneşti susţin originea română a tatălui, motiv pentru care istoriografia română îl prezintă sub numele de Iancu de Hunedoara; surse maghiare consideră că familia tatălui este de origine cumană. În 1409 regele Sigismund le dăruieşte lui Vajk şi Morzsinay Erzsébet cetatea Hunyad (Hunedoara) şi moşiile din jur, ceea ce se reflectă în numele purtat de la acea dată încolo de membrii acestei importante familii. Locul naşterii lui Hunyadi János este, de asemenea, subiect de dispută: unii istorici susţin că acesta ar fi castelul Hollós (Corvin) din comitatul Hunedoara, alţii opinează că Hunyadi János s-ar fi născut la Hunedoara sau la Haţeg. Marele istoric al Banatului, Jenő Szentkláray este de părere că Hunyadi János s-a născut la Hollós, localitate situată în comitatul Torontal, între Kikinda şi Szőlős (azi Nakovo, Serbia). Nici anul naşterii nu poate fi precizat cu exactitate, majoritatea surselor istorice indică fie anul 1400, fie 1407.
În 1432 Hunyadi János se căsătoreşte cu Szilágyi Erzsébet de Horogszeg, iar din căsătoria lor se nasc doi băieţi: László (1433) şi Mátyás (1443 – viitorul rege). În 1438 regele Albert de Habsburg îl numeşte împreună cu fratele său mai mic János, ban de Severin şi conte de Timiş. Pe patul de moarte, regele îl desemnează pe Hunyadi János tutore al copilului său încă nenăscut. Temându-se de perspectiva domniei reginei văduve pe durata copilăriei lui Ladislau, Hunyadi depune toate eforturile pentru ca regele Poloniei, Vladislav al III-lea să fie ales şi în fruntea Ungariei, ceea ce se întâmplă în 1440. Drept recompensă, regele Vladislav I îl numeşte căpitan al Belgradului (Nándorfehérvár) şi, împreună cu Miklós Újlaki, voievod al Transilvaniei.
Hunyadi János îşi începe cariera militară ca aprod; mai târziu îl găsim în curtea despotului sârb Stefan Lazarević. Din 1427 luptă în armata lui László Újlaki. În 1430 intră în serviciile regelui Sigismund, ajunge membru în consiliului regal. Dobândeşte vaste cunoştinţe militare, deprinde metodele de luptă italiene şi husite, cele mai moderne la acea vreme. Acumulează o experienţă bogată privind modul şi strategia de luptă a turcilor.
În 1441 opreşte devastările otomane din Serbia, prin victoria asupra lui Isak bei la Sеmendria (Serbia). Anul 1442 îi aduce victorii răsunătoare împotriva turcilor la Sântimbru şi, apoi, lângă Sibiu. Pe 6 septembrie 1442, la „poarta de fier” a Transilvaniei, aproape de Zeicani, cu oastea sa de 12-15 mii de soldaţi spulberă armata otomană de 81 mii de luptători. În 1443, Vladislav I pregăteşte o campanie antiotomanăşi îl numeşte pe Hunyadi comandant suprem. Acesta are o armată de 20 mii de soldaţi maghiari şi polonezi, la care se alătură încă 10 mii de soldaţi sârbi şi bosniaci. Oastea lui Hunyadi împrăştie trupele turceşti la Morava şi ocupă Sofia. Din cauza iernii şi a lipsei de hrană, campania antiotomană nu poate continua; totuşi obţine de la sultan o ofertă foarte avantajoasă: în schimbul păcii pe o perioadă de zece ani, acesta va retroceda Serbiei cetăţile Semendria şi Golubac şi îi plăteşte lui Vladislav I 100.000 de ducaţi de aur ca despăgubire de război. După întoarcerea sa la Timişoara, Hunyadi János reconstruieşte şi consolidează castelul grav avariat în urma cutremurului din 1443 şi îşi aduce familia care până atunci îşi avea reşedinţa în cetatea Clujului.
Succesele răsunătoare împotriva turcilor trezesc speranţa unei lovituri nimicitoare. În pofida păcii încheiate cu sultanul Murat al II-lea, în luna septembrie a anului 1444 armata creştină condusă de Hunyadi şi Vladislav I lansează atacul împotriva turcilor. Dar sultanul reacţionează neaşteptat de rapid şi, pe 10 noiembrie, la Varna, obţine o victorie decisivă. Regele Vladislav I îşi pierde viaţa în această bătălie. Întrucât Vladislav I nu avea urmaş, succesiunea la tron îi revine lui Ladislau al V-lea, fiul lui Albert şi Erzsébet, în vârstă de 4 ani. În haosul generat de aceste probleme, în vara anului 1446, Hunyadi este ales guvernator al Ungariei, pe perioada minoratului regelui Ladislau al V-lea. În 1447 va primi şi cetatea Buda, iar în 1448 este numit prinţ, titlu de care nu s-a folosit niciodată.
În 1448, împreună cu beiul albanez Skander, plănuieşte o campanie împotriva turcilor. Însă pe Câmpia Mierlei (azi: Kosovo Polje) este constrâns să lupte singur cu sultanul, înainte ca trupele conduse de Skander bei să ajungă. Superioritatea numerică a turcilor decide soarta bătăliei. Întors acasă, Hunyadi propune unificarea forţelor armate şi consolidarea puterii centrale. În 1450 este nevoit să recunoască pretendenţa lui Ladislau al V-lea la tronul Ungariei. În 1453 renunţă la titlul şi funcţia de guvernator. Pentru meritele sale, regele Ladislau îl numeşte conte şi „comite perceptum” al Bistriţei.
În 1454, în bătălia de la Kruševac nimiceşte armata condusă de beiul Feriz, şi propune organizarea unei armate de 100 mii de soldaţi pentru a alunga turcii din Europa. Propunerea rămâne fără susţinere, astfel, în 1456, sultanul porneşte împotriva Ungariei. Atacul turcilor cade asupra cetăţii Belgradului, apărată de Szilágyi Mihály – cumnatul lui Hunyadi –, cu o armată de 7000 de soldaţi. Acesta din urmă adună toate navele, bărcile şi corăbiile mici de pe Dunăre şi Tisa, şi, pe 14 iulie, le lansează, încărcate cu soldaţi înarmaţi, asupra flotei turceşti. Pe 20 iulie, la prânz, trupele turceşti asaltează cetatea. Traversând râul Sava, soseşte armata cruciaţilor condusă de călugărul franciscan Giovanni da Capistrano, şi până pe a doua zi nu rămâne nici un turc în cetate.
Aceasta a fost cea mai mare şi, totodată, ultima izbândă a lui Hunyadi. Contaminat de ciuma izbucnită din cauza mormanelor de cadavre de pe câmpul de luptă, moare, în scurt timp, în tabăra din Zemun. Se spune că în fiecare zi la prânz clopotele bisericilor răsună în cinstea acestei victorii, deşi acest obicei fusese stabilit cu mai puţin de o lună înainte de biruinţa lui Hunyadi. Însă în memoria victoriei lui Hunyadi papa Calixt al III-lea introduce sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului în întreaga biserică. János Hunyadi este înmormântat în incinta Catedralei romano-catolice din Alba Iulia. Pe piatra sa funerară stăînscris: „S-a stins lumina lumii”.
În castelul Hunyadi / Huniade din Timişoara funcţionează în prezent Muzeul Banatului.
