Preot reformat, poet, membru de onoare al Academiei Ungare de Ştiinţe.

S-a născut în localitatea Tiszakécske. Clasele primare le termină la Ókécske. Îşi continuă studiile la gimnaziul reformat din Kecskemét, iar examenul de bacalaureat îl susţine la gimnaziul evanghelic din Szarvas, în 1882. Se înscrie la Facultatea de Teologie din cadrul Colegiului Reformat din Debreţin, unde va sta 10 ani. Este, pe rând, student, învăţător, senior apoi candidat la preoţie. Va funcţiona ca şi capelan lângă preotul Könyves Tóth Mihály.

Fiind un student eminent, este susţinut de biserică, pentru continuarea studiilor în Vest, timp de doi ani. La Torino îl vizitează pe Kossuth, ajunge în ţara revoluţiei protestante, la Geneva, apoi merge la Strassburg şi la Paris. Întors acasă, funcţionează timp de jumătate de an, din nou, la Debreţin, în calitate de capelan. În 1892 este invitat la Suseni (comitatul Mureş) ca preot. Divorţează de prima soţie. În 1895 se căsătoreşte cu Korondi Etelka şi are, din această căsătorie, trei copii.

În 1891, când publică, într-o revistă din Budapesta, primele sale patru poezii, intră în atenţia lumii scriitoriceşti. Beöthy Zsolt, un prestigios critic cu idei conservatoare, îl salută într-un mic eseu. Publicul conservator dornic, totuşi, de ceva nou, este entuziasmat. A apărut, în sfârşit, o voce, ce chiar dacă nu trece de idealizarea epigonică a satului, este, totuşi altceva, este o voce nouă, proaspătă. Un alt critic important, Ignotus, scrie despre el, trei ani mai târziu, că această voce nouă este mult prea simplă. Criticile care îi sunt adresate din partea stângă a societăţii aduc drept răspuns, din partea dreaptă, o şi mai mare preţuire, ceea ce-l face pe Szabolcska să se cramponeze mai puternic de ideea simplităţii: creează un ideal al simplităţii, valabil în tot ceea ce face şi întreprinde, de la poezie până la modul cotidian de viaţă.

În 1898, consiliul bisericesc din eparhia reformată Timişoara, cu unanimitate, îl invită ca preot, după plecarea lui Zoltán Futó, predecesorul său. Este instalat ca preot de protopopul János Szabó din Hódmezővásárhely, în ianuarie 1899. Ceremonia are loc în sala festivă a gimnaziului real, spaţiu care a servit ca sală de rugăciune provizorie pentru reformaţii din Timişoara. Slujbele s-au ţinut timp de 11 ani în clădirea şcolii de pe Szerb utca (azi, str. Gheorghe Lazăr). În anul 1902 se termină clădirea bisericii, care este specială, în sensul că o parte a clădirii, cea cu locuinţe, are menirea să aducă venituri, prin închiriere, unei parohii cu resurse financiare firave. Când se eliberează, în urma unui deces, scaunul episcopal de la Debreţin, enoriaşii şi preoţii din protopopiatul Békés-Bánát se pronunţă în favoarea lui Szabolcska.

Ca poet ajunge în centrul atenţiei unor poeţi şi scriitori precum Ady şi Karinthy. În timp ce aceşti adepţi ai modernismului îl critică dur, adversarii modernismului îl venerează pe Szabolcska. Este ales preşedinte al Societăţii de Literatură Arany János din Timişoara; în curând va fi ales membru al unor societăţi importante, precum Societatea Petőfi şi Societatea Kisfaludy. Mai mult, devine membru de onoare al Academiei de Ştiinţe. Volumele sale mai importante sunt: Költemények (Poezii, 1891); Újabb versek (Versuri noi, 1898); Szabad órák (Ore libere, 1901); Áhítat és szeretet (Evlavie şi iubire, 1902); Csendes dalok (Cântece

silenţioase, 1904); A magam ösvényén (Pe cărarea mea, 1907); Dalok hazulról (Cântece de acasă, 1911); Szívem szerint (După inima mea, 1916); Eszmények álmok (Idealuri şi vise, 1921); Isten közelében (Aproape de Dumnezeu, 1928); Őseim nyomán (Pe urmele strămoşilor mei, 1928). Poeziile lui sunt traduse în limbile engleză, germană, franceză, rusă, italiană etc. Multe dintre ele sunt puse pe note.

În 1921, se înfiinţează la Oradea Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, primul episcop fiind István Sulyok; Szabolcska devine protopop pentru regiunea Banat. În anul 1923, când regele Ferdinand I. vine în Banat, însoţit de primul ministru Ionel Brătianu, înalţii oaspeţi vizitează şi parohia reformată.

În 1924, s-au sărbătorit cei 25 de ani de preoţie a lui Szabolcska, în Timişoara. La festivitate vine Károly Nagy, episcop de Transilvania, care are numai cuvinte de laudă privind activitatea lui Szabolcska.

În 1926 renunţă la funcţia de protopop al eparhiei din Banat. În 1928 renunţă şi la preoţie, pensionându-se. Este chemat la Budapesta, dar în vârtejul şi aglomeraţia de acolo nu se simte bine. Decesul său, în 1930, vine pe neaşteptate. Cortegiul funerar pleacă din holul Academiei Ungare de Ştiinţe.

În Timişoara, o placă comemorativă aşezată pe clădirea bisericii, şi alta din interiorul bisericii îi evocă amintirea.