Comandant de oşti, prim-comite de Timiş, căpitan general al regiunii sudice, judele curiei regale.
Regele Matia îl însărcinează pe Kinizsi Pál să conducă trupele în campania antiotomană. Potrivit tradiţiei, locul naşterii lui Kinizsi Pál ar fi localitatea Kinis din comitatul Bihor. Surse istoriografice româneşti susţin că locul său de naştere ar fi localitatea Satchinez (în judeţul Timiş; datorită acestei localizări istoricii români îl numesc cu predilecţie Pavel Chinezul). Familia Kinizsi este de origine sârbă. Tatăl lui Pál a luptat şi el împotriva turcilor, sub comanda lui Hunyadi János (Iancu de Hunedoara).
În 1467, Kinizsi este menţionat pentru prima dată, într-un edict al regelui Matia, ca prim-comite al ţinutului Maramureş. Se face remarcat ca adjunct al lui Balázs Magyar, cu ocazia incursiunii militare din Moravia, în 1468. În 1472, este răsplătit cu cetatea Vázsony şi cu moşiile aparţinătoare pentru devotamentul deosebit de care a dat dovadă. Întăreşte „cetatea Kinizsi” cu un sistem defensiv de tip barbacan, şi construieşte un palat. Există nenumărate legende şi istorisiri legate de persoana lui Kinizsi; poate cea mai cunoscută este întâmplarea când stătea întins pe iarbă, lângă moara tatălui său, şi fiica lui Balázs Magyar îi cere apă. Legenda spune că Kinizsi i-a întins fetei cana cu apă folosind drept tavă o piatră de moară.
În 1478 colonizează călugări pavelieni în cetatea Vázsony, promovată între timp la statutul de oraş de câmpie, unde le construieşte o mănăstire şi o biserică. Tot în acest an este numit de regele Matia prim-comite de Timiş şi căpitan general al ţinutului sudic (Délvidék). Aici Balázs Magyar, prins la ananghie de oştile turceşti îi cere ajutorul. Pe 13 octombrie 1479, în bătălia de la Câmpul Pâinii (azi, Şibot), trupele conduse de principele Transilvaniei István Báthory sunt aproape înfrânte de armata turcească (20 mii de turci împotriva a 12-15 mii de maghiari). Intervenţia lui Kinizsi, eroismul său ieşit din comun au înclinat soarta bătăliei în favoarea trupelor maghiare.
În jurul anului 1480 se căsătoreşte cu Benigna, fiica lui Balázs Magyar. În anul 1480 regele îi donează cetatea Somló (Ungaria de Vest). În 1481 regele Matia îi încredinţează apărarea graniţelor sudice, deoarece în acest an hoardele turceşti, sub conducerea lui Iskander paşa, prădau şi devastau împrejurimile Timişoarei. Kinizsi respinge atacurile turceşti, ba mai mult, pătrunde în Serbia şi la Golubac (Golubăţ) nimiceşte armata turcă. Iskander paşa însuşi moare pe câmpul de luptă, alături de miile de ostaşi turci. Sârbii îl roagă pe Kinizsi să le permită migrarea în ţinutul maghiar. Astfel Kinizsi colonizează în jur de 25-30 mii de sârbi în comitatele din regiunea sudică (Délvidék), respectiv numeroase familii de sârbi se stabilesc în acest val la Timişoara şi în suburbia Palanca Mare.
În 1483 sultanul Baiazid al II-lea încheie cu regele Matia un armistiţiu pe cinci ani, care este prelungit în 1488 pentru încă trei ani, răgaz de timp în care Kinizsi restabileşte ordinea în Timişoara şi în împrejurimile răscolite de războaie. Totuşi, liniştea avea să dureze foarte puţin; hoardele turceşti încep incursiuni devastatoare în comitatul Timiş înainte de trecerea termenului
de armistiţiu, ajungând până sub cetatea Timişoarei, de unde însă sunt alungate de trupele lui Kinizsi.
După moartea regelui Matia, survenită în 1490, pacea este periclitată nu numai de turci, ci şi de oligarhia avidă de putere. Kinizsi trece de partea regelui Vladislav al II-lea, opunându-se pretenţiilor lui János Korvin la tron.
În 1491 restabileşte pacea în văile Dravei şi Savei, şi, împreună cu István Báthory, recucereşte cetatea Székesfehérvár, ocupată cu un an mai devreme de împăratul Maximilian. În 1492 nimiceşte Armata Neagră, fosta trupă de elită, între timp decăzută, a regelui Matia.
În 1494 suferă primul atac de apoplexie, însă regele Vladislav al II-lea îl numeşte jude al curiei regale în pofida stării sale de sănătate. Pe 25 septembrie 1494 regele îl vizitează la Timişoara, şi este musafirul lui Kinizsi timp de cinci zile în palatul cetăţii. Un act din acea perioadă menţionează Timişoara ca fiind reşedinţa comitelui de Timiş, Kinizsi Pál: „Civitas Themesensis et castrum in eadem habitum, habitatio scilicet M. domini Pauli de Kenys, comitis Themesensis”
Pe 13 noiembrie 1494 regele îl însărcinează cu cucerirea cetăţii Semendria, dar comitele de Timiş nu se mai poate achita de sarcina primită. Secerat de febră, moare în data de 24 noiembrie 1494 la Szentdemeter (azi Sremska Mitrovica, Serbia), oraş de câmpie aflat pe malul stâng al râului Sava.
În Timişoara o stradă îi poartă numele, păstrându-i, astfel, amintirea.
