Estetician muzical, organist, redactor de reviste de specialitate, profesor la Academia de Muzică.
Járosy Dezső s-a născut în Lenauheim (denumirea veche a comunei: Csatád), Urmează liceul piarist din Szeged şi în acelaşi timp studiazăşi pianul ca elev al şcolii de muzică din oraş, condusă de Péter König-Király. La această vârstă, în satul lui natal deja i se încredinţează serviciul muzical bisericesc, improvizează după auz, cântă la orgă fără să fi beneficiat de nici un fel de pregătire în acest sens.
Îşi continuă studiile la Seminarul Catolic din Timişoara. În 1900 apare prima sa lucrare de muzică bisericească A gregorián korális orgonakísérete (Acompaniamentul coralei gregoriene la orgă). În anul 1904, absolvă teologia, peste un an este hirotonisit. Continuă să studieze la Budapesta, la Academia de Muzică, este studentul lui Hans Koessler. Cunoştinţele temeinice despre cântecul gregorian şi le însuşeşte în Seckau, unde este elevul renumitului P. Vivell.
În anul 1906, în urma decesului lui Martin Novaček, este numit dirijorul Domului catolic din Timişoara. În acelaşi an devine şi profesor de muzică la seminarul teologic din Timişoara, şi obţine o funcţie în aula episcopală. La vârsta de 26 de ani devine directorul Országos Cecília Egyesület (Asociaţiei Naţionale Cecilia), şi i se încredinţează conducerea revistei de specialitate a organizaţiei, întitulată Katolikus Egyházi Zeneközlöny (KEZ) adică Monitorul Muzical al Bisericii Catolice. Deşi rămâne la catedră până la sfârşitul vieţii totuşi, în primul rând este redactor şi cronicar muzical, un observator atent al vieţii muzicale, susţinătorul al unor procese şi al unor creatori. Pe lângă apariţiile de artist organist, întreaga sa viaţă este puternic marcată de activitatea de redactor.
Ca estetician muzical, Járosy consideră de datoria lui propagarea valorilor muzicale, consacră suite întregi de spectacole personalităţilor artei muzicale, acestea materializându-se şi în formă tipărită. Prima prelegere (Grieg Edvárd zeneesztétikai méltatása – Aprecierea muzicală a lui Grieg Edvard, 1907) este urmată de altele: portrete ale lui Wagner, Chopin, Rimskij-Korsakov, Liszt – toate publicate şi sub forma unor volume.
În 1909, episcopul dr. János Csernoch îl numeşte director adjunct al Seminarului din Timişoara, iar în 1910 profesor al catedrei de artă bisericească.. Tot în 1910 este invitat, pe post de profesor, la Academia de Muzică din Budapesta şi până în anul 1914 îşi împarte timpul între capitala ungarăşi Timişoara. Între timp acceptă alte sarcini la Timişoara, ca dirijor al corului Zenekedvelő Egyesület (Asociaţia Amicilor Muzicii) demarează o suită de concerte.
Ca redactor de publicaţie de specialitate, prima sarcină importantă a reprezentat pentru el KEZ, care între timp, între anii 1915-1918, apare sub denumirea Egyházi Zeneközlöny (Monitorul Muzical Bisericesc), iar din 1921 schimbându-şi din nou numele, în Egyházi Zeneművészet (Arta Muzicală Bisericească), cu care titlu apare până în 1927. Ultima serie, scurtă, a revistei apare cu titlul Musica ecclesiastica, redactată tot de Járosy, pentru o perioadă scurtă, în lunile ianuarie-aprilie 1929. O întreprindere curajoasă a lui este Zenei Szemle
(Jurnalul Muzical), revistă lansată în 1916. În cei 12 ani ai existenţei sale, publicaţia suferă modificări însemnate atât ca formă cât şi conţinut, fiind deschizător de drumuri, deoarece pentru prima dată în spaţiul nostru cultural, se adresează, în primul rând, unui „public cult, iubitor de muzică” cu analize, referate, critici în domeniul muzicologiei şi privind viaţa concertistică. Activitatea de redactor include şi revista de limbă germană fondată în 1922, Banater Musikzeitung care, mai târziu, îşi va schimba numele în Musikalische Rundschau.
Trebuie evidenţiată activitatea de cronicar muzical a lui Járosy Dezső. În paginile ziarului Temesvári Hírlap este, vreme de douăzeci de ani, cronicarul vieţii muzicale al oraşului şi al zonei. Apar aproximativ 3000 de articole semnate de el, preponderent în Temesvári Hírlap, dar pentru viaţa muzicală a Timişoarei, au mare importanţăşi cele din revistele de specialitate, în primul rând scrierile scurte apărute în revistele de muzică bisericească.
Dezső Braun, cel care realizează un sumar al activităţii lui Járosy, menţionează 26 de volume de autor ale acestuia, dintre care 10 sunt lucrări de muzică bisericească, 16 de muzică laică, analize a unor teme de estetică muzicală. Cele mai importante lucrări ale sale sunt: A zeneesztétikai szép a zenetörténelemben (Frumosul esteticii muzicale în istoria muzicii, 1908) şi Az Eucharistia zenéje (Muzica Euharistiei, 1910).
Atracţia sa pentru orgă este deosebită. Atât în KEZ, cât şi în Zenei Szemle consacră o rubrică specială orgilor. Ţine în total 88 de concerte de orgă, ceea ce reprezintă o realizare monumentală.
S-a integrat în mod natural în viaţa muzicală a Timişoarei, a îndeplinit diferite sarcini. Este protector al Temesvári Dalkör (Corul Timişorean), membru onorific al Magyar Dalárda (Ansamblul Coral Maghiar), membru în conducerea Societăţii Amicilor Muzicii. Este iniţiatorul şi unul dintre conducătorii Országos Magyar Organológiai Társaság (Societatea Ungară de Organologie). Preşedinte, apoi preşedinte onorific al Societăţii Literare Arany János din Timişoara.
Amintirea lui este păstrată de placa de marmură din balconul Domului catolic din Timişoara.
