Artist multilateral, sculptor, grafician, scenograf.
S-a născut într-o familie săracă în cartierul Iosefin. Încă în timpul claselor elementare, la Timişoara, profesorii i-au descoperit deosebitul talent pentru desen. Până la 1909 studiază la şcoala de arte şi meserii (cu profesorul András Sipos) din oraşul natal, apoi, datorită bursei oferite de municipalitate, îşi continuă studiile la Şcoala Superioară de Artă Decorativă din Budapesta. Încă de la finele primului an se face remarcat prin studiile de nuduri şi prin talentul deosebit pentru sculptură. Participă la expoziţiile Salonului Naţional din Budapesta şi câştigă premiul expoziţiei jubiliare cu o plachetă realizată în anul II de studenţie. Izbucnirea războiului îl găseşte asistent universitar.
În 1914 este înrolat şi trimis pe frontul din Serbia, apoi în Rusia; după un an este luat prizonier. Petrece şapte ani în Rusia. În prima perioadă lucrează ca dulgher, cioplitor în lemn, giuvaergiu. A şlefuit trepte, a fost traducător, a lucrat în minele de cărbuni etc. A încercat, în repetate rânduri dar fără succes, să evadeze. După ieşirea Rusiei din război rămâne şi studiază sculptura la Academia de Arte din Moscova (1919-1921). În acest timp, proiectează costume pentru teatru şi lucrează ca scenograf. Devine adeptul constructivismului. Îşi descoperă sursele de inspiraţie pentru viitoarele opere de plastică mică: Portret de mujic, Ţăran rus cântând la balalaică, Nud cu balalaică, Hamal în port.
La sfârşitul anului 1921 revine la Timişoara. În 1922, în cadrul primei sale expoziţii personale, prezintă opera sa de mare succes – Viaţa – lucrată în piatră. Lucrările sale tandre, deosebit de fine, reprezentând Maternitatea sau Mama cu pruncul, reflectă influenţa sculptorului croat Ivan Meštrović. A lucrat în piatră, în lemn, a turnat plachete, a modelat ghipsul. Vreme îndelungată a studiat procesul de obţinere a porţelanului.
Împreună cu prietenul său, pictorul Albert Varga, timp de doi ani (1922-1923) a întreprins o călătorie de studii la München şi Dresda (la şcoala liberă de arte Der Weg). În 1923 participă la o mare expoziţie colectivă la Timişoara. Lucrările sale de plastică mică tind spre monumentalitate. Câteva dintre acestea, concepute în spiritul constructivist, dar prezentând şi trăsături caracteristice cubismului şi expresionismului (Muncitor la pavaj, Nud în genunchi, Primăvara) au fost turnate în bronz la Bucureşti (1928). Expoziţia sa personală din 1928 a însemnat un deosebit succes. Alături de elegantele siluete alungite, esenţializate – Salomeea, Nud cu prosop, Mama cu pruncul, Madonă, Izvorul vieţii – erau expuse şi lucrări precum Mujicul, Femeie cu vreascuri etc., ilustrând convingerile de stânga ale artistului.
În perioada 1924-1927 realizează reliefuri simbolice pentru faţadele unor clădiri publice din Timişoara. Lui îi aparţin reliefurile şi frizele Palatului Ciobanu, altorelieful faţadei Căminului Muncitoresc, ornamentele intrării Farmaciei Kuhn. Preia comenzile mai multor comune bănăţene pentru a ridica monumente ale soldaţilor căzuţi în primul război mondial (Ciacova, Şandra). Proiectează şi sculptează monumentele funerare ale unor familii avute din Timişoara. Acestea reprezintă lucrările sale de cele mai mari dimensiuni. Până la sfârşitul vieţii sale aştepta comenzile sociale mari.
În anul 1925 s-a alăturat grupului de artişti strânşi în jurul revistei de literatură şi artă Periscop, editată la Arad. Aici publică alături de fotografiile sculpturilor, scrierile sale din domeniul literaturii de avangardă precum şi traduceri din limba rusă. Operele sale sunt reproduse ca ilustraţii în ziare şi reviste: Temesvári Hírlap, Banatul, Pásztortűz, Erdélyi Helikon, Analele Banatului etc. Studiază legătura dintre dans şi sculptură, proiectează costumele şi scenografia pentru reprezentaţiile şcolii de dans ritmic condusă de soţia sa, Jenny Janura.
Lucrarea de plastică mică, Dans grotesc, realizată în tehnica ce imita teracota, câştigă premiul I la expoziţia Salonului Naţional din Bucureşti (1928). În acelaşi an intră în posesia premiului I al concursului de plachete organizat de Asociaţia Grădinarilor Timişoreni. Pentru Asociaţia Amatorilor de Trandafiri modelează bustul Reginei Maria. Lucrează cu plăcere portrete de copii, modelează portretele bust ale unor artişti timişoreni contemporani sau prieteni: dr. Mauriciu Schönberg, Albert Varga, Oszkar Szuhanek, Sabin Drăgoi, Else Kornis, Károly Endre. Proiectează şi gravează plachete.
În 1930 colaborează la organizarea primului Salon Bănăţean, ca membru al juriului. În 1932 expune la Arad, împreună cu Julius Podlipny. Predă, deşi nu în mod sistematic, în cadrul Şcolii Libere de Artă, face corecturi pentru artiştii tineri. Este membru fondator al Breslei Barabás Miklós din Transilvania (1930).
Începând din 1934, boala pe care a contractat-o în timpul războiului se agravează, şi din acest motiv lucrează tot mai anevoios. În 1936 termină altorelieful pentru casa în care a locuit poetul Endre Ady. Se asociază cu antreprenori în construcţii, desenează ornamente de piatră pentru clădiri publice, sculptează frize, desenează monumente funerare.
În 1947, deşi grav bolnav, predă la cursurile organizate de sindicate pentru muncitori. Desenează benzi ornamentale şi ilustraţii de carte. În ultimii ani ai vieţii sale este ajutat de prieteni şi foşti discipoli.
A decedat în vara anului 1949 în spitalul public din Lovrin; în această comună este şi înmormântat. Operele lui Gallas Nándor se păstrează în colecţii publice şi particulare din România (Timişoara, Cluj, Bucureşti), Ungaria şi Germania.
