Preot piarist, geolog, profesor universitar.
Oraşul său natal este Kassa (azi Košice, Slovacia), unde frecventează şi liceul. Din 1873 este student la Budapesta, se înscrie la cursuri de geografie, istorie şi istoria artei, şi timp de doi ani lucrează în depozitele de obiecte antice ale muzeului. În 1874 intră în ordinul piarist, apoi devine profesor de gimnaziu succesiv la Kecskemét, Kisszeben (azi Sabinov, Slovacia), Timişoara, Veszprém, Szeged, Cluj, Léva (azi Levice, Slovacia), Székesfehérvár şi Carei. Este ferm convins că un geograf trebuie să fie şi polihistor şi el însuşi respectă acest lucru. În calitatea sa de profesor piarist la gimnaziul superior, predă în multe oraşe, fiecare mutare reprezentând pentru el o nouă provocare, o posibilitate de a-şi îmbogăţi bagajul de cunoştinţe, de aprofundare şi dezvoltare de teme noi şi variate.
Activitatea sa legată de regiunea Banatului oferă acele cunoştinţe şi competenţe de care, în acea perioadă de timp, preocupările legate de studiul istoriei locale şi de turismul organizat tocmai aveau nevoie. Totuşi, din opera sa nu pot fi prezentate, întrucâtva arbitrar, doar creaţiile legate de Timişoara. Un asemenea demers ar duce la denaturarea creaţiei lui Czirbusz. Trebuie menţionate toate sursele sale de inspiraţie, tot ce a creat, tot ce a lăsat moştenire.
În calitatea sa de secretar al Délmagyarországi Természettudományi Társaság (Societatea de Ştiinţe ale Naturii din Ungaria de Sud), răspunde de publicaţia acesteia, Természettudományi Füzetek („caiete” de ştiinţe ale naturii), iar în calitate de secretar general al Délmagyarországi Kárpát-Egyesület (Asociaţia turistică din Ungaria de Sud) este editorul ziarului Délvidéki Sport şi al revistei de geografie Déli Kárpátok. Principala sa lucrare este una generală (o geografie universală, în 5 volume), dar abordează şi teme referitoare la geografia şi etnografia Banatului: A Kárpátok és folyóinak nevei (Carpaţii şi numele râurilor sale), A délmagyarországi havasokban (În munţii Ungariei de Sud), A délmagyarországi bolgárok ethnológiája (Etnologia bulgarilor din Ungaria de Sud) – ultima fiind o monografie.
Publică articole din domeniul geografiei şi turismului în reviste de specialitate din Budapesta: Kelet Népe, Földrajzi Közlemények, Turisták Lapja, în anuarele societăţii Carpatina din comitatul Szepes, respectiv din Transilvania, fiind timp de 27 de ani colaborator al revistei Magyar Állam. În Veszprém pune bazele Balaton Egylet (Asociaţia Balaton); fondează, la Carei, cercul literar Kölcsey Kör; la Timişoara, împreună cu Imre Áldor, este iniţiatorul societăţii de literatură şi fondator al muzeului etnografic al Ungaria de Sud, Délmagyarországi Néprajzi Múzeum. Face parte din conducerea Asociaţiei culturale a comitatului Torontal, din Nagybecskerek (azi Zrenianin, Serbia). A compus o operă, intitulată Varázserdőben, ce a fost pusă în scenă la Timişoara.
Este apreciat profesional şi ocupă funcţii importante. Pe lângă funcţiile deja menţionate la Délmagyarországi Természettudományi Társaság (secretar, mai târziu membru în comitetul director) şi Délmagyarországi Kárpát-Egyesület, este membru corespondent al Magyar Földrajzi Társaság (Societatea Ungară de Geografie). Profesional, ajunge la apogeu în 1910 când,
devenind succesor al renumitului profesor Lajos Lóczy, este numit profesor universitar la Catedra de geografie a universităţii din Budapesta, funcţie îndeplinită până la sfârşitul vieţii sale. Numirea sa a fost, oarecum, surprinzătoare având în vedere că, în calitate de geograf, Czirbusz Géza era discipolul lui Hunfalvy János, oponent puternic al şcolii fondate de geologul Lóczy Lajos.
În privinţa ştiinţelor geografice are o opinie aparte, formulată după cum urmează:
„Să lăsăm pământul, ca stea, sau ca parte a lumii fizice a Cosmosului, în seama astronomilor şi a geofizicii, iar descrierea pământului, mai exact a nivelelor inferioare ale atmosferei şi nivelul cel mai de sus al învelişului pământului, ca scenă a acţiunilor omeneşti şi ale proceselor istorice; [pământul] poate fi şi trebuie să fie abordat de acum înainte doar în relaţie cu omul, ca să putem înţelege extinderea în spaţiu a speciilor, competiţia ideală şi politică a naţiunilor pe suprafaţa pământului nostru.”
Este definitorie pentru personalitatea sa că este membru al ordinului piarist; legăturile sale cu cei din jur, în afara respectării stricte a formulelor politicoase convenite, sunt influenţate de educaţia tipică primită într-o şcoală de preoţi. Discuţiile cu el purtau amprenta neprevăzutului, Czirbusz având calitatea de a asocia domenii diferite, cu un dar deosebit de a descoperi relaţii între lucruri şi noţiuni aparent total disparate, relaţii neaşteptate pentru un om cu o judecată obişnuită. Oare nu tocmai acest fel de a fi l-a împiedicat să fondeze şi să conducă o şcoală de geografie proprie?
E posibil, oare, să fi fost mai mult decât un polihistor?
