Dessewffy Sándor (1834-1907)

Dessewffy SándorAristocrat, preot-profesor, episcop, asistent al tronului pontifical.

Nobila familie a conţilor Dessewffy de Csernek şi Tarkeő este una dintre cele mai vechi ale Ungariei. Tatăl lui Dessewffy Sándor, Dessewffy Antal, a fost comite de Timiş şi deputat în Dietă din partea comitatului. Deşi s-a născut la Pozsony (Bratislava), familia trăia la Timişoara şi Arad. Cursurile primare şi liceale le-a urmat la Sibiu, Gyöngyös şi Pozsony. La vârsta de 18 ani a fost admis la Seminarul teologic de la Eger, devenind, apoi, student la Seminarul Central din Budapesta. A fost hirotonit preot în anul 1857.

Prima sa aplicare în pastoraţie a fost la Füzesabony, unde funcţionează ca şi capelan. În 1859, predă filosofia şi limba latină la facultatea din Eger, fiind numit director de studii al Seminarului Teologic din Budapesta în 1860. În 1866 este rechemat la Eger, la catedra de drept, unde predă istoria dreptului şi statistica. În 1868 este incardinat în dieceza din Kassa (azi: Košice, Slovacia), în calitate de secretar al episcopului János Perger. În 1872, este învestit ca paroh la Sárospatak, oraş care, la despărţire, datorită meritelor sale, îi conferă titlul de cetăţean de onoare. În 1875 devine decan, în 1882 abate de Vértes-Keresztúr, în 1884 canonic al Capitlului Catedral de Kassa, iar în 1886 arhidiacon al Catedralei. Popularitatea sa în comitatul Zemplén este atât de mare, încât este abordat din partea unor circumscripţii electorale, pentru a fi deputatul lor în parlament. Dessewffy nu profită însă de ocazie, păstrând o distanţă faţă de politică. În calitatea sa de director diecezan de studii şi cea de director al Seminarului Teologic Romano-Catolic este preocupat de creşterea nivelului de instrucţie publică.

La 4 ianuarie 1890, după încetarea din viaţă a episcopului Sándor Bonnáz (1889), este numit episcop al Diecezei de Cenad. Cea dintâi misiune a episcopului Dessewffy rezidă în renovarea Palatului Episcopal de la Timişoara, unde va poposi însuşi împăratul şi regele Francisc Iosif I, sosit, la 16 septembrie 1891, la inaugurarea expoziţiei agricole. Episcopul organizează pelerinaje de mare anvergură în Italia. Unul, în 1893, la Roma, la care iau parte aproximativ 300 de credincioşi, apoi, în 1900, la Veneţia, la relicviile Sfântului Gerard, unde va fi oaspetele patriarhului de Veneţia Giuseppe Sarto, viitorul Papă Pius al X-lea. Rămâne fidel, şi în noua sa calitate, principiilor nutrite, principala îndatorire pe care şi-o asumă fiind aceea de a-i ocroti pe cei nevoiaşi, respectiv de a dezvolta învăţământul. Se implică în fondarea mai multor şcoli la Szeged, Timişoara şi Makó, împreună cu alţi colegi episcopi îi sprijină pe studenţii care învăţau, în limba maghiară, la seminarul teologic catolic din Iaşi.

Acordă o atenţie deosebită oraşului Makó, petrece mult timp acolo, donând, în anul 1893, 80.000 de coroane pentru construirea unui liceu, a cărui piatră de temelie o aşează el însuşi, în 1895 tot el fiind cel care taie panglica inaugurală a edificiului. În 1903 susţine modernizarea Hotelului Korona, sprijină ridicarea teatrului din lemn, care poartă numele lui Hollósy Kornélia. Sprijină în mod deosebit şi o serie de aşezări mai mici, astfel, dăruieşte în nume personal bisericii catolice din Maroslele trei clopote şi o orgă (1902). Facilitează obţinerea de către localnici a unor loturi de pământ la preţ accesibil, în rate, şansă de care se bucură 100 de persoane, care dobândesc aşa-zise pământuri pe vecie.

Episcopul sfinţeşte în octombrie 1901, biserica Millenium din Timişoara-Fabric. Contribuie la statornicirea în Timişoara, a unui nou ordin călugăresc, cel al salvatorienilor, înfiinţat în anul 1881. Salvatorienii vor activa întâi în cartierul Mehala, apoi şi în Elisabetin.

Episcopul Dessewffy a întreprins multe în favoarea învăţământului, întemeind şi o preparandie. Acceptă calitatea de preşedinte onorific al Felső-magyarországi Múzeumi Egylet (Asociaţia Muzeală a Ungariei de Sus), este membru al asociaţiei culturale din comitatul Abaúj-Torna, al Kassai Katolikus Legényegylet (Asociaţiei tinerilor catolici din Košice), membru al consiliului de administraţie al spitalului public din Bratislava. Este un împătimit colecţionar de antichităţi. Văd lumina tiparului o serie de comunicări ale sale, pe teme religioase şi politice. Este un mecena devotat al ştiinţei, literaturii şi artelor, un îndrăgostit de ştiinţa istoriei. Pe parcursul vieţii, a donat peste un milion de coroane destinate învăţământului public.

Sfântul Scaun îi conferă titlul de asistent al tronului pontifical şi pe cel de conte roman. Ultimii ani de viaţă şi-i petrece, din cauza bolii, la Budapesta, unde trece la Domnul la 12 decembrie 1907. Trupul său şi-a găsit odihna veşnică în cripta Domului din Timişoara. Moartea sa a fost deplânsă de o mare mulţime, fără deosebire de religie, părerea unanimă fiind aceea că Dessewffy Sándor a fost unul dintre cei mai demni urmaşi ai Sfântului Gerhard, primul episcop al Diecezei de Cenad.

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

© 2017 www.banaticum.ro
webdesign by sandorosz